Relieful şi vegetaţia

Relief
Aşezarea geografică determină caracteristicile reliefului, format din doua trepte şi anume: una depresionară şi alta deluroasă, predominanta:
- terasele culoarului Someşului au o lăţime variabilă, în limitele a câtorva sute de metri şi se suprapun pe alocuri peste alte terase de luncă. Rezultate din aluviuni, terasa se menţine la 2-3 metri deasupra nivelului actual al Someşului. Există însă şi denivelări marcate prin spaţii depresionare, în care apa stagneaza permanent sau temporar.
- Dealurile Dejului, ca subdiviziune geografică a Podişului Someşan, se caracterizează printr-o grupă de relief accentuată, ce atinge aici valori de peste 500 de metri, culminând cu altitudinea maximă pe Muncelul Săliştii (709 m). Aceste dealuri se caracterizează printr-o puternică fragmentare pe orizontală, determinată de o foarte ramificată reţea de val cu caracter torenţial şi prin versanţi cu panta lunga.
Soluri
România dispune de soluri de bună calitate în special în zonele de câmpie, însa fenomene ca eroziunea solului, seceta, balanţa negativa a apei în sol sau gleizarea, salinizarea, acidifierea sau alcalinizarea şi compactarea, afecteaza foarte mult fertilitatea acestora. Calitatea terenurilor agricole, exprimată prin notele de bonitare ale acestora, deşi nu exprimă în totalitate cantitatea de humus din sol, reflectând şi alţi factori de mediu (în special clima) ce înfluenţează cultura plantelor, reprezintă un bun indicator al solurilor cu cantităţi ridicate de humus. Din acest punct de vedere, terenurile agricole se grupeaza în 5 clase de calitate, diferenţiate dupa nota de medic de bonitare (clasa I - 81-100 puncte, pana la clasa a V-a -1-20 puncte).
Se remarcă faptul ca, în cazul terenurilor arabile, care ocupă 63-34% din suprafaţa cartata, cele mai multe terenuri se grupează în domeniul claselor de calitate a I-a si a I-a. Practic în clasa I de calitate la arabil intră doar 8,77% din totalul terenurilor agricole, restul claselor prezentând diferite restricţii. În cazul păşunilor şi al fâneţelor, majoritare sunt clasele III-V, clasele II-IV, iar al livezilor, clasele III-V. Majoritatea terenurilor agricole cu note mari de bonitare se află în Câmpia Română (într-o arie relativ compactă, ce are ca loc central Bucureştiul) şi în Câmpia de Vest. Caracterul frământat al reliefului comunei Cîţcău şi predominarea solurilor nisipoase podzolice, brun roşcat de pădure şi argilo-aluvionare, impune o anumită organizare a hotarelor, suprafeţe variabile fiind destinate păşunilor, fâneţelor, pădurilor, plantaţiilor şi culturilor cerealiere. Zona deluroasă, prin predominarea sub aspect geologic a marnelor, argilelor, gresiilor şi conglomeratelor, se caracterizează din punct de vedere pedologic printr-o slabă şi foarte slabă productivitată.
Reţea hidrografică
Resursele de apa dulce ale României sunt reduse faţă de media europeană şi nu au o repartiţie spaţiala şi temporală uniformă. Calitatea acestora este mai puţin afectată în prezent de consumul de îngraşăminte din agricultură şi mai mult de infrastructura precară a sistemelor de canalizare şi epurare a apei din spaţiul rural.
În trecut, văile de pe raza comunei Cîţcău aveau un debit mult mai mare şi puteau pune în funcţiune mori de apă, în afara lunilor de vară. Reţeaua hidrografică a comunei este dominată de râul Someş şi pârâiele pe care acesta le colecteaza: Valea Săliştii, Valea Hotarului, Valea Caselor, Valea Muncelului, Valea Alunisului.
Condiţii naturale
Microclimatul comunei se încadrează în clima temperat-continentală moderata, cu o serie de particularităţi locale. Vânturile dominante bat cu o frecvenţă mai mare dinspre Vest şi Nord Vest. Condiţiile naturale din comuna Cîţcău sunt favorabile agriculturii, în special pentru culturi de: cereale, paioase, porumb, cartofi, plante furajere, legume.
Fauna
Teritoriul comunei este o zonă care adaposteşte numeroase specii de păsări, cum sunt: potarnichea, prepeliţa, tarca, gaiţa, piţigoii, mierla, privighetoarea, vrabia, pupâza, ciocanitoarea cea mica, ciocanitoarea cea mare. Dintre rapitoarele de noapte gasim aici cucuveaua, iar dintre răpitoarele de zi, uliul. Dintre păsările migratoare pot fi întâlnite în zonă: rândunica de casă, cucul, barza şi graurul. În pădurile de pe teritoriul comunei traiesc: vulpea, bursucul, dihorul, nevăstuica, căprioara, ţapul, mistretul, liliecii, cârtiţa, ariciul, iepurele, veveriţa, şoarecii de câmp, popandaul şi hârciogul. În trecut, pădurile comunei Cîţcău ocupau o suprafaţă mult mai mare decat în prezent.
Vegetatia
Vegetaţia este variată. Asociaţiile lemnoase sunt formate din pasuri compacte fag, gorun, carpen, conifere şi alte plantaţii. Asociaţiile ierboase de pe păşuni, fănaţe cultivate sunt formate din ierburi şi buruieni. În terenurile umede creste, pipirigul si mătasea broaştei.